Alegerea facultății ajunge, pentru multe familii, să ocupe tot mai mult spațiu pe măsură ce se apropie finalul liceului. Părinții întreabă, caută informații, propun variante. Adolescentul, în schimb, poate răspunde simplu: „Nu știu”.

Uneori are câteva idei, dar nu știe care dintre ele i se potrivește mai bine. Alteori știe ce materii îi plac, dar nu reușește să facă legătura dintre acestea și un posibil drum profesional. Poate exista și situația în care nu simte că are o „pasiune” suficient de clară încât să construiască în jurul ei o alegere atât de importantă. Pentru un părinte, această nehotărâre poate fi greu de tolerat. Mai ales când timpul pare că se scurtează, colegii copilului încep să vorbească despre facultăți, iar întrebarea „și tu unde dai?” apare tot mai des.

Totuși, faptul că un adolescent nu știe încă ce facultate să aleagă nu este neobișnuit. Datele PISA 2022 arată că aproximativ doi din cinci adolescenții de 15 ani din țările OECD nu aveau un plan profesional clar, iar nivelul de incertitudine privind viitorul profesional a crescut semnificativ în ultimii ani.

Există încă ideea că, undeva în adolescență, un tânăr ar trebui să descopere ce „vrea să se facă” și apoi să urmeze drumul care duce firesc către profesia respectivă. Pentru mulți adolescenți, lucrurile nu se întâmplă așa. Interesele pot fi diverse, iar unele sunt încă în formare. Imaginea asupra profesiilor este adesea incompletă. Unele ocupații sunt foarte vizibile, în timp ce despre altele adolescenții știu foarte puțin. La acestea se adaugă mesajele primite de la familie, școală, prieteni și mai ales social media, dar și întrebările legate de stabilitate financiară sau posibilitatea de a găsi un loc de muncă după facultate. De aceea, orientarea în carieră nu înseamnă pur și simplu găsirea răspunsului la întrebarea „Ce meserie ți se potrivește?”.

În cercetările sale privind pregătirea adolescenților pentru viața profesională, OECD vorbește despre trei procese importante: explorarea viitorului profesional, experiența contactului cu lumea muncii și reflecția asupra propriului viitor. Adolescenții care au ocazia să exploreze activ profesii, să discute despre carieră, să intre în contact cu oameni care lucrează în diferite domenii și să reflecteze asupra propriilor opțiuni tind să fie mai bine pregătiți pentru tranziția către viața profesională. Analizele longitudinale reunite de OECD au identificat mai multe astfel de activități și atitudini asociate cu rezultate profesionale mai bune la vârsta adultă.

Cu alte cuvinte, claritatea nu trebuie neapărat să existe înaintea explorării. De multe ori, claritatea apare tocmai în urma explorării.

În psihologia carierei există un concept foarte util pentru a înțelege această perioadă: autoeficacitatea în luarea deciziei de carieră. Termenul se referă, pe scurt, la câtă încredere are o persoană că poate face lucrurile necesare pentru a lua o decizie privind propriul viitor profesional: să se cunoască mai bine, să caute informații relevante, să analizeze alternative, să stabilească obiective și să găsească soluții atunci când apar dificultăți. Diferența este importantă. Un adolescent poate să nu știe încă la ce facultate va merge și, totuși, să simtă că este capabil să cerceteze variantele și să ajungă la o decizie. Alt adolescent poate avea trei facultăți scrise pe o foaie și să se simtă complet blocat în fața alegerii.

Din perspectiva consilierii, nu urmăresc doar obținerea unui răspuns rapid. Este mai valoros ca adolescentul să dobândească sentimentul că poate participa activ la propria decizie. Literatura din domeniul dezvoltării carierei susține legătura dintre explorarea profesională și această încredere în capacitatea de a lua decizii. Studiile longitudinale au arătat că explorarea propriilor interese și a mediului profesional este legată de niveluri ulterioare mai ridicate ale autoeficacității în luarea deciziilor de carieră. Această idee se potrivește foarte bine și cu abordarea OECD: simpla întrebare „Ce vrei să te faci?” este mult prea puțin. Adolescenții au nevoie de oportunități prin care să exploreze, să experimenteze și să gândească activ asupra propriului viitor.

Părinții au un rol foarte important în alegerea educațională a copilului. Iar conversațiile despre viitor purtate în familie sunt, de altfel, incluse de OECD printre experiențele relevante pentru pregătirea profesională a adolescenților. Dar există un motiv pentru care această conversație poate deveni uneori dificilă tocmai în familie: părintele nu este un observator neutru. Își cunoaște copilul de mulți ani, dar are și propriile temeri, experiențe și așteptări. Se poate gândi la siguranța financiară, la prestigiul unei facultăți, la cât de dificil va fi un anumit traseu sau la ceea ce el însuși consideră că i s-ar potrivi copilului.

În același timp, adolescentul poate începe să răspundă nu numai la întrebarea „Ce vreau eu?”, ci și la întrebarea „Ce răspuns așteaptă ceilalți de la mine?”. Uneori se opune din principiu variantelor propuse de părinți. Alteori le acceptă mult prea repede. Iar uneori discuțiile se repetă fără să apară informații noi. Aici poate deveni utilă conversația cu un consilier. Nu pentru că părintele ar trebui exclus din proces și nici pentru că un specialist ar cunoaște din exterior răspunsul „corect”. Rolul consilierului este diferit: poate crea un cadru neutru și structurat în care adolescentul să își examineze opțiunile fără presiunea de a oferi imediat un răspuns.

In consilierea pentru alegerea facultății nu cautam „facultatea perfectă”.

Un proces de consiliere vocațională pentru adolescenți nu ar trebui să se încheie cu o etichetă și nici cu o formulă de tipul: „profilul tău este acesta, prin urmare trebuie să urmezi facultatea X”. Testele de interese pot fi utile, dar ele reprezintă doar o parte a procesului.

În consiliere ne interesează mai ales ceea ce se conturează atunci când punem împreună mai multe informații despre adolescent: interesele sale, lucrurile pe care le face bine, valorile, felul în care își imaginează viața profesională, opțiunile pe care le are deja în minte și informațiile pe care le deține despre acestea. Uneori apar direcții la care nu se gândise. Alteori se confirmă o variantă care exista deja. În alte situații, două facultăți aparent asemănătoare se dovedesc a duce către experiențe și trasee profesionale foarte diferite. Consilierea poate continua apoi cu explorarea concretă a acestor variante și cu stabilirea pașilor prin care adolescentul poate obține informațiile de care încă are nevoie înainte de a decide.

Acesta este, de fapt, unul dintre mesajele importante ale cercetărilor OECD privind career readiness: tinerii beneficiază atunci când nu rămân doar la nivelul unor preferințe abstracte, ci au ocazia să intre în contact cu informații, experiențe și persoane din lumea profesională. Printre activitățile urmărite în cercetările OECD se regăsesc conversațiile despre carieră, contactul cu profesioniștii, târgurile de carieră, vizitele la locul de muncă, job shadowing-ul și alte forme de explorare. Consilierul nu ia decizia în locul adolescentului. Îl poate ajuta însă să treacă de la un „nu știu” greu de gestionat la câteva variante care au sens și pe care știe cum să le investigheze.

Scopul nu este să alegem acum întreaga viață profesională

Poate cea mai mare presiune legată de alegerea facultății vine din impresia că adolescentul decide, la 17 sau 18 ani, ce va face pentru tot restul vieții. În realitate, traseele profesionale contemporane sunt mult mai puțin liniare. O facultate deschide anumite posibilități, dar nu descrie întreaga carieră care va urma. Oamenii își dezvoltă competențe noi, își schimbă rolurile, descoperă domenii conexe și, uneori, își schimbă semnificativ direcția profesională. De aceea, în consilierea pentru alegerea facultății nu caut „facultatea perfectă”. Caut împreună cu adolescentul o alegere suficient de bine cunoscută, suficient de potrivită și suficient de argumentată încât să poată fi asumată., Este o diferență importantă.

Scopul nu este ca tânărul să plece cu certitudinea că știe exact cum va arăta viața lui peste cincisprezece ani. Niciun test și niciun consilier nu poate oferi această certitudine. Scopul este să plece cu mai multă claritate asupra lui însuși, cu o imagine mai realistă asupra variantelor pe care le ia în calcul și, mai ales, cu mai multă încredere că este capabil să continue să exploreze și să ia decizii privind propriul drum.

Când poate fi utilă o discuție cu un consilier?

Nu orice adolescent nehotărât are nevoie de consiliere vocațională. O perioadă de incertitudine este firească, iar uneori lucrurile se clarifică prin experiențele obișnuite de la școală și din afara ei. Consilierea poate deveni însă utilă atunci când alegerea facultății rămâne mult timp la nivelul lui „nu știu”, când există mai multe variante pe care adolescentul nu reușește să le compare sau când discuțiile despre viitor au început să producă mai degrabă presiune decât claritate.

Poate fi utilă și atunci când adolescentul are deja o alegere, dar nu știe foarte bine de ce o face. În fond, o decizie educațională bună nu înseamnă doar să poți numi o facultate. Înseamnă să înțelegi ceva mai bine cine ești, ce cauți, ce alternative ai și de ce alegi un anumit drum în acest moment al vieții tale. Pentru adolescenții aflați în perioada alegerii facultății, consilierea vocațională și orientarea educațională și profesională pot oferi acel spațiu de explorare care este uneori greu de construit doar prin discuțiile de acasă.

Dacă adolescentul tău nu știe ce facultate să aleagă sau oscilează între mai multe direcții, o discuție cu un consilier vocațional poate fi un punct de sprijin în clarificarea opțiunilor și în construirea unei decizii mai asumate.

Autor: Ioana Turcanu
Psiholog clinician si consilier vocational

Surse:

Betz, N. E., Klein, K. L., & Taylor, K. M. (1996). Evaluation of a short form of the Career Decision-Making Self-Efficacy Scale. Journal of Career Assessment, 4(1), 47–57. https://doi.org/10.1177/106907279600400103

Chiesa, R., Massei, F., & Guglielmi, D. (2016). Career decision-making self-efficacy change in Italian high school students. Journal of Counseling & Development, 94(2), 210–224. https://doi.org/10.1002/jcad.12077

Covacevich, C., Mann, A., Santos, C., & Champaud, J. (2021). Indicators of teenage career readiness: An analysis of longitudinal data from eight countries. OECD Education Working Papers, No. 258. OECD Publishing. https://doi.org/10.1787/cec854f8-en

OECD. (2021). Career conversations: Why it is important for students to talk about their futures in work with teachers, family and friends. OECD Education Policy Perspectives, No. 42. OECD Publishing. https://doi.org/10.1787/15b83760-en

OECD. (2024). Teenage career uncertainty: Why it matters and how to reduce it? OECD Education Spotlights, No. 16. OECD Publishing. https://doi.org/10.1787/e89c3da9-en

OECD. (2025). The State of Global Teenage Career Preparation. OECD Publishing. https://doi.org/10.1787/d5f8e3f2-en

Rogers, M. E., Creed, P. A., & Glendon, A. I. (2011). A longitudinal examination of adolescent career planning and exploration using a social cognitive career theory framework. Journal of Adolescence, 34(1), 163–172. https://doi.org/10.1016/j.adolescence.2009.12.010