Pentru mulți elevi de clasa a VIII-a, apropierea Evaluării Naționale aduce o combinație de emoții: presiune, teamă de a greși, uneori și o scădere a motivației. Părinții observă adesea schimbări în comportamentul copiilor: amână învățatul, se irită mai repede sau spun că „nu o sa am nota suficient de mare pentru liceul pe care il vreau”.

Aceste reacții nu înseamnă neapărat lipsă de interes sau lipsă de responsabilitate. De multe ori ele apar atunci când presiunea devine prea mare, iar copilul începe să se teamă de eșec. În astfel de situații, rolul părinților nu este să elimine emoțiile, ci să îi ajute pe copii să le gestioneze.

Din perspectiva psihologiei cognitiv-comportamentale, modul în care copiii gândesc despre examen influențează direct emoțiile și comportamentul lor de învățare.

De ce apare stresul înainte de un examen important?

Evaluarea Națională este percepută de mulți copii ca un moment decisiv. Pentru un elev de 14–15 ani, miza poate părea foarte mare: liceul la care va ajunge, comparația cu colegii, așteptările părinților sau ale profesorilor. În această perioadă apar adesea gânduri repetitive, uneori foarte dure cu sine:

„Dacă nu iau o notă bună, nu voi intra la liceul dorit.”
„Toți ceilalți sunt mai pregătiți decât mine.”
„Dacă greșesc, îi voi dezamăgi pe ai mei.”

Astfel de gânduri nu sunt neobișnuite. Problema apare atunci când copilul începe să le ia drept certitudini. În loc să le vadă ca pe niște temeri sau ipoteze, le percepe ca pe o realitate inevitabilă. În acel moment crește anxietatea: corpul intră într-o stare de tensiune, concentrarea scade, iar învățatul poate deveni mai dificil.

Uneori apare și un paradox pe care părinții îl observă frecvent: copilul începe să amâne învățatul sau pare că evită tocmai activitatea care l-ar ajuta. Nu pentru că nu îi pasă de examen, ci pentru că încearcă să evite sentimentul de eșec sau de presiune.

În psihologia cognitiv-comportamentală acest mecanism este bine cunoscut: modul în care interpretăm o situație influențează emoțiile pe care le trăim, iar emoțiile influențează comportamentul.

Când dorința de a motiva se transformă în si mai multa presiune

Noi, părinții, încercăm adesea să ne încurajăm copiii spunându-le cât de important este acest examen. Uneori, însă, fără să ne dăm seama, mesajul ajunge să fie perceput diferit de copil. Când aude frecvent ideea că „acum se decide viitorul tău”, presiunea poate deveni foarte mare pentru un elev de 14–15 ani.

În loc să se concentreze pe procesul de învățare, unii copii încep să se gândească mai ales la ce s-ar putea întâmpla dacă greșesc, mai ales ca au o singura sansa. Viitorul lor atarna practic de un moment iar atenția lor se mută de la exerciții și lecții către frica de a nu dezamăgi sau de a nu reuși.

În aceste condiții, stresul creste si motivația scade. Nu pentru că elevul nu ar vrea să reușească, ci pentru că anxietatea începe să ocupe prea mult spațiu.

Cercetările din psihologia motivației arată că elevii învață mai eficient atunci când simt că au un anumit control asupra modului în care învață, că înțeleg scopul efortului lor și că primesc sprijin emoțional din partea adulților din jur. Într-un climat în care copilul se simte susținut, presiunea scade, iar motivația devine mai stabilă.

Viitorul tau depinde de acest examen.

Ce îi ajută de fapt pe copii înainte de un examen important

Există câteva lucruri simple care pot face o diferență reală în această perioadă. În multe familii, stresul examenului ajunge să transforme învățatul într-un subiect tensionat, repetat zilnic, care duce la conflicte. Din perspectiva psihologiei cognitiv-comportamentale, este mult mai util ca părinții și copiii să se vadă ca o echipă care se pregătește pentru o provocare, nu ca adversari aflați într-o luptă pentru note.

Un prim pas este structura clară a învățatului. În locul unor îndemnuri generale precum „trebuie să înveți mai mult”, copiii se descurcă mai bine atunci când au un plan concret: perioade de 30–40 de minute de lucru, urmate de o pauză scurtă. Un astfel de ritm face sarcina mai ușor de început și reduce tendința de amânare.

La fel de importantă este normalizarea emoțiilor. Mulți elevi interpretează emoțiile ca pe un semn că nu sunt suficient de pregătiți. În realitate, emoțiile apar aproape întotdeauna înaintea unei situații importante. A le explica copiilor că aceste reacții sunt normale îi poate ajuta să nu intre într-un cerc al îngrijorării („dacă sunt emoționat, înseamnă că voi greși”).

Un alt aspect esențial este accentul pe efort și pe proces, nu doar pe rezultatul final. Copiii se simt mai motivați atunci când observăm munca pe care o depun: timpul petrecut învățând, exercițiile rezolvate, progresul făcut de la o săptămână la alta. Atunci când atenția rămâne doar pe notă, presiunea crește, iar învățatul poate deveni asociat cu frica de eșec.

Simulările pot fi privite și ele ca un antrenament psihologic, nu doar ca o verificare a cunoștințelor. Asemenea unui sportiv care se pregătește pentru o cursă lungă, elevii au nevoie de ocazii repetate de a experimenta situația de examen. Acest lucru îi ajută să se familiarizeze cu emoțiile, cu gestionarea timpului și cu ritmul probei.

În cele din urmă, este util să le transmitem copiilor un mesaj mai realist și mai liniștitor decât ideea că „tot viitorul depinde de acest examen”. Evaluarea Națională este un moment important, dar nu este singurul care va conta în viața lor. Ce contează cu adevărat este procesul de învățare, lucrurile pe care le descoperă pe parcurs și modul în care învață să facă față unei provocări. Atunci când copiii simt că părinții sunt alături de ei, nu doar pentru rezultat, ci și pentru drum, presiunea scade, iar motivația devine mai stabilă.

Ce facem dacă apare blocajul la examen

Unii elevi se tem foarte mult ca ar putea uita tot in momentul examenului.  Acest tip de blocaj apare de obicei atunci când anxietatea devine foarte intensă. Când mintea este ocupată de gânduri precum „dacă greșesc?” sau „dacă nu reușesc?”, capacitatea de concentrare scade, iar informațiile devin mai greu de accesat.

În astfel de momente, câteva lucruri simple pot ajuta. O respirație lentă, câteva secunde de pauză și citirea atentă a cerinței pot reduce tensiunea inițială. De multe ori, este util ca elevul să înceapă cu exercițiile care i se par mai ușoare. Primele răspunsuri corecte îi pot reda sentimentul de control și încrederea că poate continua.

Este important ca elevii să știe că emoțiile nu înseamnă lipsă de pregătire. Ele sunt o reacție normală atunci când ne aflăm într-o situație importantă.

În loc de concluzie

Evaluarea Națională este un moment important, dar nu definește valoarea unui copil și nici întregul lui viitor. În viața unui adolescent vor exista multe alte etape, alegeri și oportunități.

Ce rămâne cu adevărat valoros din această perioadă este experiența de a învăța, de a face față emoțiilor și de a depune efort pentru un obiectiv. Atunci când părinții reușesc să transmită copiilor mesajul că sunt alături de ei indiferent de rezultat, presiunea scade, iar copiii se pot concentra mai ușor pe ceea ce au de făcut.

Uneori cel mai important lucru pe care îl putem oferi este exact acest sentiment: suntem o echipă și vom găsi împreună soluții, indiferent de rezultat.

Autor: Ioana Turcanu
Psiholog clinician si consilier scolar

Referințe

• Frost, R. O., Marten, P., Lahart, C., & Rosenblate, R. (1990). The dimensions of perfectionism. Cognitive Therapy and Research, 14(5), 449–468.

• Hewitt, P. L., & Flett, G. L. (1991). Perfectionism in the self and social contexts: Conceptualization, assessment, and association with psychopathology. Journal of Personality and Social Psychology, 60(3), 456–470.

• Flett, G. L., & Hewitt, P. L. (2002). Perfectionism and maladjustment: An overview of theoretical, definitional, and treatment issues. In G. L. Flett & P. L. Hewitt (Eds.), Perfectionism: Theory, research, and treatment. American Psychological Association.

• Curran, T., & Hill, A. P. (2019). Perfectionism is increasing over time: A meta-analysis of birth cohort differences. Psychological Bulletin, 145(4), 410–429.

• Dweck, C. S. (2006). Mindset: The New Psychology of Success. Random House.